stăm amândoi bine înfipți în tăcere
căldura noastră animală
existența din care mușcăm în fiecare zi
știind că vom plăti prea scump

dar nu pot să detest

ne strângem unul în altul fără să simțim
fără să ne dăm seama
că împărțim aceeași cameră de fum

eu am trecut de câteva ori prin moarte

nu îmi amintesc nimic despre asta
în memoria mea intri de o vreme doar tu
și o dezolare fără nume

da am refuzat durerea
parcă există un flux de endorfine
o chimie a supraviețuirii în absența ta
o materie pe dinăuntru din care cresc mereu
ca un copil neursit

nu mai am nicio veste bună
întâmplările noastre nu s-au mai întâmplat
nu mi-ai înscris trupul în istoria dragostei

și-atunci
mă lepăd așa simplu de biografia mea
mă lepăd ca de o coajă putredă
fac tot ce am de făcut
da temeinic

cândva ar trebui să îmi ard inima