Fabulă pentru elevi inteligenți

A fost odată-un miel aparte,
Care-a-nvățat atâta carte,
Încât pe trupul din născare
I-au crescut colți, și solzi, și ghiare –

Cum tremura odat’, de frică,
Azi n-avea teamă de nimică,
Și lupii toți, din văi, și munți,
De frica lui, erau cuminți –

Morala:

De-ar crește colți, la învățați,
S-ar cuminți atâta limbă
Cât urlă: mieii ne sunt frați!
Dar lăcomia nu și-o schimbă…

Dar este drept, că poate drepții,
Pe-o lume stând într-un cuvânt
În echilibru, foarte strâmt,
Și-ar împușca chiar, înțelepții…