aștept oamenii să prindă rădăcini
zi de zi îmi pun rimel pe gene
din care bat ingenuu spre lume
am impresia că joc într-o reclamă proastă, m.

și nu știu de ce îți spun ție toate astea
n-ai niciun amestec aici, m.
tu doar mi-ai închiriat puțin din tine
din patul tău vechi
niste mângâieri
și din când în când
niște priviri resemnate

mi-a părut că ți-am scris de câteva ori
versuri rânjite
mânjite
nu ți-am scris nimic, m.

credeam că ăla e locul în mine
unde reușesc să mă ascund

dar

ce caut eu a plecat poate de ieri
sau de anul trecut
sper doar
ca restul din mine să crească la loc
până la urmă