poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-20 | | Poetul este blestemat să viseze, Mereu singur… Gândurile îi hoinăresc înaintea lutului Sau uneori îi șchioapătă Trenând de handicapul unei umbre relativ bipede Sau, paranoic alergând după iluzii. Încăpățânat macină cuvinte Abandonate la capăt de poduri Și prin alte insalubre cotloane Plămădind așa zise ,,poeme De amăgit întunericul’’. Poetul este blestemat să iubească Mereu singur Pas cu pas – prohod cu prohod Îngroapă și se îngroapă odată cu lacrima În brazdă de suflet – cimitir nesătul, Gropi cu gurile căscate În care coboară speranța… Neputincios își apleacă aripile Și capul și toate cele întru ispită simțiri Așteptând cea dintâi și cea din urmă dragoste .. Îmbrățișarea albă. Poetul este blestemat să fie poet Mereu singur Nici anul acesta n-a intrat în statistici, Nici anul trecut n-a încăput în scorburi de inimă… Cât despre anul ce o să vie, Ca întotdeauna Răstignit între aripi și gheare. Braconierul stelelor stinse Poetul blestemat să fie poet.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate