I





femeile mele au început bine anul



au mîncat bine au trăit bine și-au făcut culcuș în iarba înaltă



să nu le găsească ogarii



vînătorii se vor mulțumi cu puțin



își vor umple tolbele cu mici animale



fazani ori iepuri cu urechi mari





femeile mele își spală blana la rîu



povestesc



dumnezeu mănîncă pepeni



scuipă sîmburii ei cad pe pămînt acolo vor încolți



lanuri ce vor rodi la nesfîrșit





femeile mele sunt niște plante carnivore



le dau mîinile pieptul și ochii



eu sunt puternic



eu sunt un vrej uriaș



odată și-o dată



prin pielea mea vor ieși muguri







II



iubita mea se trezește în fiecare dimineață
în altă cameră
duce mâna spre inimă e tot acolo
duce mâna spre gură e tot acolo
duce mâna spre bărbat e tot acolo
toate sunt la locul lor

netezește cearșaful e alb
se spală pe mâini apa e albă
toate morțile sunt albe

se uită puțin pe fereastră lumea e încolăcită
vorbește puțin la telefon apoi își prinde părul
știe să fie tandră cu toți

când e privită merge cu grație și se emoționează

ea deschide palma
răsfiră linii ciudate ca la un semn
apar porumbeii

unii se așează în păr
alții pe umeri cei mai mici
pe pantofi se cheamă unii pe alții
a venit femeia cuib

fiecare vorbește îi lasă o pană mai târziu vor pleca
într-o bună zi va pune penele cap la cap
și va zbura alături de ei

pe înserat femeia cuib se ridică bărbații
își iau ușor zborul
unii din păr
alții din umeri
cei mai mici din pantofi
pleacă femeia pântec

iubita mea doarme în fiecare noapte
la fel ghemuită
duce mâna spre inimă e tot acolo
duce mâna spre lume e tot acolo
duce mâna spre suflet sunt tot acolo

toate sunt la locul lor



III



s-a făcut noapte

e noaptea iubitei a pumei și bufniței

iubita mea are febră ca un leopard dau ocol vizuinii

oare ochii mă vor ajuta să găsesc gazela

oare ghearele mă vor ajuta s-o ucid

oare nările mă vor ajuta să găsesc drumul spre casă



IV



dinamita sfîșie pîntecul muntelui

sunt un lămpaș odihnit pe o piatră

nădușit umplu o vagonetă

cărbuni pentru foc diamante pentru femeile mele

ai grijă la scorpionul alb mi-a spus iubita

să nu-i strici cuibul

să nu-i omori puii

șapte ani de neliniști se vor abate asupra noastră



V



femeile mele au început bine anul

au alăptat s-au făcut frumoase

și-au făcut culcuș în copacii de pîine

acvilele se vor mulțumi cu puțin

își vor umple ciocul cu mici rozătoare



femeile mele sunt foarte puternice

îmi dau mîinile pieptul și ochii

bărbații mei le iubesc pentru asta