(Dedicată cu drag agoniștilor de ieri,
de azi, căci pot fi speranțele noastre de mâine)

Meteoriții

Cu trene lungi de flăcări, plonjând în foc de aer,
Chemați de gravitații în zbor halucinant,
Pe ruguri vii de fulger, cutremurate-n vaier,
Fărâmă-și fac din trupuri și praf de diamant.

Din astre-ndepărtate nălucile-s desprinse,
Nu le-a plăcut plutirea de anonimi piloți;
O clipă ard în flăcări prin hăurile-ntinse,
Dar scurta lor lumină ne-ncântă și-o văd toți!