Frumoasa tara ne-au lasat stramosii
Platind un greu tribut de sange,
Ei dorm somn lin sub pasii nostrii
Izvoare limpezi, azi mai prind a-i plange.


Ei ne-au lasat padurile intinse
Si muntii nalti pe umeri purtand cerul,
Ogoare roditoare si creste vesnic ninse
Iubit-au vesnicia, urat-au efemerul.

Rauri ce-alearga dinspre munti spre mare
Cu pesti aurii in ape de clestar,
Ca vulturii au fost cu ochii pe hotar
Dusmanii-n fata lor ne-avand scapare.

Din zori si pana-n noapte scaldandu-se-n sudoare
Cu bratul si cu mintea cetati au ridicat,
Cu mana si cu dintii-au aparat
Hotarul intregit sa-l lase la plecare.


Dar azi padurea cade sub secure,
Ogorul il omoara buruiana,
In staul plange azi Joiana
Caci omu-a invatat sa minta si sa fure.



De neam si tara nu mai vor sa stie
In suflete lumina au doar banul,
Te-ntrebi acum unde o fi taranul
Si unde-i dragostea de glie.


In lanturi e lumina, virtutea verb ocult
Sperantele in suflet prind sa moara
O biet popor, o biata tarisoara
Sunteti o trista umbra a celor de demult.

De fii tai batjocorita-ti petreci anii,
Ce n-au putut sa faca ieri dusmanii
Facut-au fii tai azi inzecit,
Dispretuind ce tu ai pretuit.


Cinstea si omenia povesti sunt de demult
Onoarea si virtutea un bun demult pierdut,
La rang de cinste-i azi hotia si gargara
In frunte-s sunt doar vulturi, ce vor sa prade tara.


Stramosii ce din asta lume s-au trecut
Cand isi ridica ochii peste tara,
Siroi de lacrimi pe-obrazul lor pogoara
Si se afunda mai adanc in lut.