De-ar fi să-mi strig iubirea, care doare
aș face-o, însă tot nu am a-i spune,
nici unui trecător ce e pe stradă
că sunt tot o legumă, ca și tine.

De-ar fi să-ți spun un iatră-mă, în grabă,
timp n-aș avea, tristetea-mi este veghe
și-mi las trăirile să fugă într-o gară
a timpului rămas și ce se pierde.

De-ar fi să fiu o alta, zău aș face-o
și am să fiu, prea mult eu îmi doresc,
să nu mai sufăr, să fiu o legumă,
când pot așa frumos ca să trăiesc.