poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-04-17 | |
E-o noapte lunecoasă, ca
balele de melc. Sunt sunete subtile, ‘nfiorate, ce panică stârnesc printre îngeri, iar demonii din casă nu mă lasă să dorm în pace, fără vise. Afară e orgie, în suflet frică, nebunie ce clocotește-ntr-un cazan cu lavă. E noaptea-n care îngerii și demonii se nasc, și nasc petale de mir păcătos ce lumina-va craniile celor increați. E-o noapte de ploaie, de incoerență. E ora în care nu mai am simțuri. O noapte de veghe la capul veșnicei ninsori, când mâna tremură și ochiul arde. E noaptea când Pământul l-a scos pe Fiu din burtă și l-a redat ateilor care credeau în Tine. Venit-a Fiul Inogeu la noi să ne învețe spre filozofie, spre geniu și spre nemurire. Și spuse Fiul Inogeu: „Eu, cel de Acum și cel de peste mii de ani, voi reînvia de fiecare dată, să vă învăț pe voi cum să muriți; iar mama mea, Natura, va proteja pe cei ce vor ieși din voi și vor mânca știința din creierele voastre.” Și Fiul s-a evaporat în noaptea albă de lumină, o noapte cum alta n-a mai fost, și nici nu se va mai naște. Era o noapte și ploua pe pietre, și aburi grei se ridicau uciși spre Mamă, și-o lamă rece, ca de Geniu, atunci trecuse prin plămânii mei, și m-am trezit vărsat în ape, și luna mă lingea pe pleoape, și-am stat așa minute-n șir și era noapte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate