poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-28 | |
Ziua avea o strălucire stranie
pe încremenite bibelouri de bronz. Grațioasele balerine purtau sucul arborilor de cauciuc în pântec și fulgere-n picioare iar pasărea liră dansa la răscrucea vânturilor australe. Acestea sunt neîndoios ele sunt cele ce beau esențe de flori odată cu spiritul lor sub jeturi de gheizere irizante ce mesmerizează sufletele greu accesibile prin neștiute tuneluri submarine. În dimineața aceasta șamanul cu ghimpi de triacantos înțeapă ochii lăcustelor și exorcizează crocodilii nesătui din Congo și Zambezi cu un trident ruginit. Iar negrii dansează îndrăciți scuturați de frigurile macumba să li se facă pântecul alb să se vindece de paramnezii și să li se dizolve alizeele în sânge. O nordică rafală cu gust sec de brumă se-nfige pieziș în pirogiile răsturnate scuipându-le cu folii de plastic și crengi de mango veștejite. Amintirea prin foșnet de pixuri vorbește ne'ncetat amplificată de lampadarul cu abajur. Ele tot încearcă să transfere vibrațiile concentrice ale iubirii pe torsul statuii indecente. Peste tot se răsfrâng numai licăriri și umbre mișcătoare. Tunuri cu repetiție și reflectoare laseriene proiectează pe nori guri mobile și terifiante de infern. Le vezi la est și la vest și la nord și la sud. Nu căutați conturul conului lunar, nu! căci vânturile stelare extraterestre i-au distrus cele trei dimensiuni trecându-l într-a patra, apoi într-a cincea... Așa se face că în ziua de azi nu se mai ia în seamă vuietul mixat al noului secol bazat pe softuri, mașini, teroriști, rachete, sexomanie, decibeli și Sida cât cuprinde, produsă desigur artificial. Pentru că toate acestea au ajuns să pară normale, foarte firești, eu prefer vuietul mării și cuiburile vulturilor albaștri unde ei urcă fără ascensoare pe razele invizibile venite din stele spiralând chiar mai sus de visul perisabil al purităților noastre, dizolvându-se-n seninul tăriilor, dincolo de traseul rachetelor cosmice, dincolo de crimele cotidiene, dincolo de marii regi ai magnatelor ale căror rădăcini financiare se înfig lacome până în inima infernului de unde își iau toată vlaga care să ne ucidă pe noi inocenții. De fapt - dincolo de dincolo...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate