Þi-am făcut numele rotocol,
De mirare, uite, se ciocnesc între ele stelele,
Un cerb stă așezat voinicește în capătul vântului gol
Desprinzând cu coarnele lui albe din coajă nuielele

Împrăștiindu-le mici și curate pe întinsul cuminte al Lunii
Spre a rodi precum piersicii în departele nadirului,
Sub dealuri se încheagă aiurea cărbunii
În dorul lor după roua din cumpăna firului,

O creangă a adormit în geam legănându-și vrăbiile,
Prețioase inele pe degetele fine ale pădurii,
Norilor prin ceruri le înfloresc în joacă săbiile
Alergând în cercuri mari deasupra șurii,

Și toate astea, așa, ca un fior de bucurie
Ridicându-se peste lume și dându-i ocol,
În timp ce sufletul încă răstoarnă pe hârtie
Vorbe de drag către numele tău făcut rotocol.