Stella rectrix


Îți păzeam somnul
Singuratic
În plină noapte
De vară fugară
De teamă ca
Nu cumva
Să se rătăcească
Printre secundele
Ceasului hulpav,
Indiscret și lipsit
De intimitate.
Îți păzeam somnul
Lipsit de tresăriri,
Dornic de
Îmbrățișări nocturne
În plină vară
De noapte fugară.
Și vor veni dimineți
În care ne vom întreba
Pe unde-am umblat
Noaptea trecută,
Prin ce colțuri de
Paradis nepătruns,
Prin ce iarbă
Încă nenăscută.
Oare ce piesă lipsește
Din acest joc misterios
ÃŽn care tu dormi,
Iar eu îți păzesc
Visele?

Într-o dimineață,
cu 5 ore trecute de miez,
în care mă mir de ce
există mirare
și ce este cert,
dispare fără răspuns.

27 iulie 2004