în pereți în conducte ruginite
locurile se luptă în gaura mai cenușie
a sub sub sub conștientului

de șapte ori invers

există repere

Umbrele fâlfâie scrârșnind din dinți acum
în copilăria anonimilor drepți
La bar parataxă între amor și iertare
Triviale faldurile florilor
O bară de coaste artificiale
Colț cu biserica
Un pahar de oameni fără acid
Piciorul meu nu a călcat urzica
Ascunde talpa un rânjet ascuțit
Un bob de frunte lată
Se prelinge pe covor
Camera poate
-eu nu-


Mă screm să rostesc bilingv încrederea
Ma simt ca un bonsai neglijat
O teamă conică îngheață răsăritul
Laitmotivul intră și iese
Pe gura de aerisire a unei măștii păroase
Minciună într-o scoică verde
Marea mă apasă

Peste un timp................

Pielița de la coate va atârna mai greu

am văzut fundul și nu vreau să mă fac cerc
barierele se repetă în copaci
vibreaza spanzurati
un scârțâit melodic la răstimpuri joase
îmi ocolesc reflexia in pantofii de lac
ai ( vreunei virgine ?)
capetele se clatină riguros morbid
aproape rupte
o aroma fină umple fundalul de confuzii
minutele pocnesc în aer și un chibrit
le aprinde la momente fixe

doar de copacii ar rupe tăcerea

vreau să strivesc clipa asta în palme
sa mă îmbib cu ea să
mi se încrețească pielea iremediabil
cu senzația suculenta a indiferenței
de trei ori sfânt
de șapte ori invers

o aură de plastic
pute a ars