Toarce a simfonie felina razvratită
Etichetată-i lumea în propriul venin
Adolescentul doare, amar de păpădie
De Icar nu-i vreme în vremile ce vin.
Creația sfântă înfiptă pe simeze
În ceară se-neacă in amintirea lor
O amintire crudă, a revoluției parcă...
Au adormit eroii, avem vreun viitor?
Carnagiul cerne mirosul de tamâie
Nu-s gloanțe-nsâgerate ci fețe zâmbitoare,
Râvnita „libertate”,parfum și bucurie
Inconștient,drumu-i aspru debut de anarhie...
Și am taria să mă „laud”
Că sunt speranța lor acum,
De mine însu-mi n-am să sufăr
Căci din țărână-mi sorb izvorul.