n-am fost demult la piață
să văd cum țipă unii la alții
cum mănâncă înjurături de frica bătăii

bocancii crapă capul câinilor sub mese
mamele își strâng de inelar copiii

mâine vom lua cu noi marfa
polenul strâns
uscat între coperțile din cămăra

orezul nu-l mai numără nimeni

căruțele se clatină sub trupuri grele
cu burți pline de foame
cu minți goale de somn

nu am mai fost la piață
alexei
străzile s-au îngustat în orașul tău

nu-i loc de mâna cerșetorului
strivindu-și cuvintele
între cai omul se ține
de genunchi
să nu cadă printre
păpădiile ce-și râd

de pașii
înfometați
de
singurătate