Am aruncat peste cap
trei picături din strigătul pe care mi-l trimiți
și ele s-au pierdut aiurea pe stradă.
Pătrunderea a înghițit în sec
și clipa, pe furiș, mi-a respirat cerul în trei.
Prima dintre ele, cu un glas încuiat în uitare,
îmi șoptea numele desenat pe umbre.
Cealaltă îmi căuta fruntea
să-mi amintească de sărutul luminii cu întunericul.
A treia se opri.
Nu s-a întâmplat nimic după aceea
Știam doar că acolo
ești tu.