Sprânceana ta îmi zâmbește tristă,
Buzele tale suspină mut.
Ești frumos ca un Început,
În tine păcatul cunoașterii cântă.

Palma ta atinge pasional,brutal
Fâșia de cosmos din tâmpla Pământului,
Ochiul nopții însetat strălucește pal-
Nori de suflet zac în cumpăna dorului.

Visător însingurat te săruți lacom cu luna.

Ești batrân ca o culoare,
Sângele tău are gustul dimineții,
Papile nesătule de aroma vieții
Mistuie aburul cărnii tale pure.

Inocent și docil ca un cuvânt
Te declini dupa legea nescrisă a Tăcerii.
Abisuri avide te rup in silabe,te aruncă în vânt-
Într-un crescendo nebun te sorb umbrele ceții.