“pleci...
prin suflet mi-ai trecut cu mopul,
cu mătura și cu... un gând;
că-mi vei desțeleni păcatul
și-ai să-l arunci ca pe uitatul
în marea lui.

chiar pleci...
și nu mi-ai fost prieten
și nici un sfetnic ce te-am vrut,
ai să mă schimbi pe o brățară
chezaș să-ți fiu
pentru trecut.”

și-am plâns...
simțind cum gându-ți rece
m-a răstignit pe două cruci:
e timpul care-a fost odată
și altul care nu s-a vrut.