putem discuta despre o dinamică
a cojilor de semințe / așa spune
dan și i-aș smulge zîmbetul scîrbos
de pe față l-aș lăsa în balta
propriei liniști să își repete la
nesfîrșit cele cinci poante slinoase

așa e

calvarul începe vinerea dimineață
sfîrșind lunea la prînz / perioadă
în care mănînc întregi fîșii de buze
răzuiesc sap rînduri de șanțuri sîngerii
în căușul palmelor

e perioada în care în p16
încep să cadă politehniștii restanțieri
de la geamuri / anul trecut a fost
un boboc de la energetică
acum doi ani un automatist

eu nu întreb de ce mor oamenii ăștia
poveștile lor mi s-ar încărna în pleoape
motivele lor ar fi motivele mele
suferința lor ar fi vibrația fiecărui
cuvînt / mi-ar fi rușine să
vorbesc urît

așa e

calvarul începe vinerea dimineață
sfîrșind lunea la prînz
perioadă în care femeile
nu mătură prin cămin nu strîng
rahații din dușuri nu spală pereții
de flegme

după 3 dimineața e o tăcere bolnăvicioasă în hol

în capete balconașele străvezii
dau amîndouă în aceeași stradă
/ mereu am spus / căminul ăsta e
o gaură de vierme sub tălpi
cojile de semințe urlă
pe lîngă pereți între uși
mozaicul împuțit prinde viață
și mușcă

cele mai bune dintre cuvintele mele / cele care
urmau să revoluționeze literatura și
omul / au devenit un cornet în care dan
și-a scuipat cojile în sîmbăta cînd
am plecat la buzău să îmi anunț succesul

eu nu mi-am răsturnat lumea cum am
promis pentru că am fost prea mîndru
să scormonesc în gunoi

mă gîndesc că

cel mai bine e cînd vine cineva
să te vadă afli lucruri noi și te
bucuri de bucuriile lor te
mîndrești cu ei sînt îngrijiți
și fumează țigări scumpe
vecinii invidioși amestecă
în ciorbă / mereu cînd vine cineva
miroase a ciorbă pe hol

de fapt

cel mai bine e cînd vine elena
îmi aduce mereu ceva bun
algocalmin țigări mă sărută îmi
pune întrebări ultima dată mi-a adus
scrisori din arcadia, cartea lui
soviany / 9 lei la diverta / mi-a spus
îmi dai banii cînd poți

îmi spun

în berceni / în noaptea asta
chiar acum petre se masturbează
sub o pătură a spitalului 9


//