poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-06 | |
MOTTO:
"Critici voi, cu flori deșerte Care roade n-ați adus..." La voi cobor acuma, jivine literare, Pigmei, mutanți genetici și avortoni schismatici! Cum de-ndrăzniți voi, oare, prin scremete vulgare, Prin zvâcnet de copite și crize de zănatici, Să ponegriți Columna de aur sacrosantă Care-a topit într-ânsa rostirea românească? Cum de-aruncați noroiul de critică bufantă Spre Geniul națiunii, crezând c-o să-l mânjească, Deși știați că Geniul în veci de veci nu piere, Deși știați că țara vă va privi cu ură?! Detractori răi, bezmetici, cu limbi muiate-n fiere - Nu pică Everestul d-orice râgâietură! Au încercat și alții să-i cate pete-n soare, Să stingă raza-laser a Sfântului Luceafăr, Dar au sfârșit cu toții în cloci mirositoare, Precum și voi sfârși-veți! Sunteți vreunul teafăr? Căci Eminescul nostru nu este fitecine, Nu-i simplă chintesență, ci-un Univers de glorii! Și nu noi ni-l alesem, ci, simplu, El, pe Sine, Þâșni spre-Nalt, prin jertfe, prin aspre purgatorii... Milenii de milenii se pregătise Terra Și Universu-n clocot spre a ni-l naște nouă! E-un dar al Providenței, trimis exact în era Când toți aveam nevoie de vocea Lui cea nouă... Cum Împăratul Soare resoarbe-un nor de aur Din marea de amar a națiunii noastre, La fel fu Zeul-geniu care, ca Meșter faur, Cu sete-l absorbise din lume și din astre! Și s-a-ntrupat în codrii de-aramă-ai României, Să-i distileze doine, să-mbrace țara-n rime, Să-nvețe dulce-amarul iubirii, pe vecie, Să-i buciume durerea și doru-n întregime... El și-a iubit poporul; i-a proslăvit istoria, I-a dat o limbă nouă, i-a lăudat voivozii; Ne-a pus la rang de cinste; ne-a dus în lume gloria... Iar jertfa lui măreață i-o neagă-acum nerozii, Casapii poeziei, călăii frumuseții Ce spurcă limba dulce cu zoi mirositoare! O, blestemate javre și inamici ai vieții, Care ieșind din cloace ați prins a viermui, Nu vi-i rușine vouă, cocote bârfitoare, Să ponegriți pe Zeul rostirii noastre vii? Căci El trăi-va veșnic, cât sunt români sub soare, Pe când voi sunteți... Ni-meni! N-ați fost - Și nu veți fi !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate