11 decembrie 2005

Un om


Merg printre oameni
ca printre stele
Îmi par așa de aproape
așa de strălucitori
dar de ce încerc
să mă apropii de ei
devin tot mai îndepărtați



îmi doresc
să mângâi sufletul
stelelor.....

poate cu sărutul meu
voi reuși să încălzesc
sufletul lor rece
poate cu un cuvânt blajin
surâsul lor nu va mai fi
de gheață



Poate că Soarele
Este Dragostea Absolută
El își trimite raze de iubire
Dar miliardele de stele
Nu reușesc să-și împartă între ele
Acestă dragoste imensă
Iar,în final ,răman tot Reci.

*
gândeam că Oamenii
Sunt cei mai Frumoși
Atunci când Visează
Poate de aceea Soarele
stă ascuns după Pământ
în nopțile reci

Dacă Soarele ar putea vedea
Ce se-ntâmplă de partea cealaltă
Ar putea să-și învețe
Inima
Să iubească altfel
Să trimită o altă Lumină
(care poate ar îmblânzi fiecare milimetru de viață)

Nu-mi pot închipui
Un Soare care să poată
Visa.....
dar îmi pot închipui
Oameni care pot străluci
Ca un soare..........

Tot Universul meu
Renaște
de câte ori întâlnesc
un asemenea Om
Visele mele Mari
Le aseamăn cu niște Planete
iar el,Soarele,
le face să graviteze
în jurul lui.

Căutați în fiecare
Dimineață
Acest Om ,acest Soare
Și veți trăi un singur anotimp.