Săgeata spaimei mi-a intrat sub pleoape
Și stavilă-n rărunchi îmi e-ndoiala
Că nu va fi să dorm senin în poala
Cu flori de câmp și cer adus aproape.

În șubrede celule curge smoala
Ce-a tăvălit putința prin hârtoape,
Tânjind cu patimi aspre să se-ndoape.
În gând înalt s-a furișat spoiala.

Ce pofte dulci pe coapse să te-alinte,
Câte uimiri în cuget să ridic ?
Rămâne caldă ruga din cuvinte

Și gata sunt la voia-ți să abdic.
Fără de tine-alături și în minte
Am tot ce-n trup zidesc și n-am nimic.

12 decembrie 200