clipe de grâu cu vântul
prin lanul dorurilor noastre
de mâine-mpreună și cerul
nemișcat așteptând împlinirea
treceai auriu potecilor
prafului răzvrătit încă o dată
pășeau macii în urmă-ți
spre-o ultimă legănare întreagă
se oprise pămîntul mângâierii
de aer rotocoale vizibile

copilul trecutului ne cere
o șoaptă la piept să îl strângem
printre spice de bronz și răcoarea
pădurii din zarea prea zare
să rămână cu noi să ne fie icoană
surâs inocent de fecioară nebună
nemurire să-i fim măcar numai o dată