poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-15 | |
Lipsita de sperante ma zbateam
In umbra gandurilor mele Atit de singura … de neinteleasa Tinjind dupa “lucruri banale “ Pe care voi oamenii din jur nu le vedeati Si nu le-ti vedea niciodata Caci sunteti acoperiti de minciuna Si alergati spre fundul prapastiei Va scufundati in acest abis Numit NEFERICIRE Va urasc pentru ca nu stiti, nu vedeti Cit de frumoase pot fi acele lucruri Peste care treceti cu capul sus Plini de ignoranta Cu egoismul ce va zbeara din toti rarunchii Va urasc pentru ca nu vreti sa stiti Va lipseste acea dorinta …dorinta de a TRAI De aceea pentru mine Sunteti simple marionete Ce aveti masti inselatoare. Ma sufocati .. credeati ca voi ceda In lumea in care traiti Dar iata …ca din intuneric S-a ivit o lumina O lumina atit de puternica Incit distruge tot ce ati plantat in mine Aceasta lumina m-a schimbat M-a facut ceea ce sunt acum M-a facut sa-mi amintesc Cine sunt … Cine am fost … si poate cine voi fi! M-am intors parca din morti Am inviat! Si ma simt atit de neputincioasa Ma dezgusta vietile voastre scarboase Si mie mila de voi Pentru ca ati primit cel mai frumos dar Si nu ati stiut ce face cu el Insa cu toate acestea sunt fericita Si am prins aripi, iar acum lumina mea Ma ia cu ea la cer, sus departe Ma-nalts tot mai sus si mai sus spre noi orizonturi Pentru ca vreau sa zbor Dar nu stiu cat va dura Si chiar nu-mi pasa deloc De-ar fi sa cad, mai jos decat am fost acum Voi reveni Sunt confinsa Caci in setea mea nebuna Voi sorbi fiecare clipa de fericire Hranindu-ma din amintiri Voi reusi sa stralucesc mereu Iti multumesc tie LUMINA MEA Ca mi-ai dat aripi Sa pot zbura cu tine Pe cele mai inalte culmi Atit de diferite de cele vechi Atit de unice … si de splendide Încît putesc în netimp Intr-o stare cumplită de FERICIRE
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate