Este ceva iremediabil în sufletul meu
Dintr-o sămânță de mătrăgună
Au răsărit mai mulți măslini,
Precis o mutație genetică
A recreat crivățul în adieri de trăit.

Dar este bine, atât de bine încât,
Prin vene îmi zburdă delicat păstrăvii
Anotimpului transformat
Și gândurile mele pescuiesc
În apele limpezi ale surâsului tău.

Am uitat de otrava beladonei,
Mă redenumesc automat c-un clic
Și fișierul meu va purta de acum
Madrigalul neauzit ce a schimbat turma.