poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-08 | | Înscris în bibliotecă de Ionescu Bogdan
Ea era grațios dezvelită
Și indiscreți arbori greoi Zvârleau în geam câte-o creangă-nverzită Malițios, spre noi, spre noi. Și, mai goală, mâinile-și împreuna, În fotoliu-mi simțindu-se bine. Se-nfiorau de plăcere pe podea Piciorușele ei fine, fine. Eu urmăream, culoarea cerii, Mica rază tremurătoare ca un fir Din surâsu-i, în fluturarea serii, Și pe sânu-i, - gâză peste trandafir. Sărutam gleznele-i fine. Ea avu un dulce râs brutal Care se răspândea în triluri line; Un frumos râs de cristal. Sub cămașă, piciorușele-i deodată Se salvară cu-n: "Ei, gata, lasă!" Prima îndrăzneală acceptată Râsul ei nu a mai fost pedeapsă! - Gingaș fremătând sub buzele mele, - Ochii blând îi sărutam, iar ea: - Capul și-l zvârli - ce pui de lele! - Înspre spate: "E și mai bine-așa!... Domnule, am două vorbe-ați spune..." - Restul i-l zvârli în sân ușor Cu-un sărut, făcand-o să răsune Într-un hohot larg, promițător... - Ea era grațios dezvelită Și, indiscreți arbori greoi Zvârleau în geam câte-o creangă-nverzită Malițios, spre noi, spre noi. Editura Uranus, 1991
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate