|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
A fost o vreme când spre înălțime poezie [ ] Sonet 364
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Adrian Munteanu [Adim ]
2006-02-08
| |
A fost o vreme când spre înălțime
Trudeam să urc povara mea de lemne,
Ca focul viu prin vene să îndemne
La rost suit decis prin aspre rime.
Singurătatea mea cu gesturi demne
Mă legăna în ritmică pătrime.
Dar m-am întors din depărtări sublime
Să port cu toți același rând de semne.
Pe străzi pustii, în noaptea fără stele,
Cu straniu sunet pașii-au răsunat.
Cei fericiți zăceau sub storuri grele.
Bănuitori și trândavi s-au culcat.
Crezând că vin spre ei cu gânduri rele
Nu mi-au deschis și nu m-au ospătat.
19 septembrie 2004
|
|
|
|