S-au stins fluturii
in camasile lor
de aripi albastre
si purpurii,
imbracati intr-un
dor nebun
ce le seaca
setea de zbor,
inecandu-i
in fum straveziu
si blesteme...

S-au aprins iarasi
flacari pustii
ce-si cauta in neant
sclipirea de foc
si patima
bolnavicioasa
in care s-a spart
frigul uitat
de iarna
in sufletul meu...

Si eu ma strecor
aievea,
murind intr-un
chip de lut vested,
cu moartea
sub aripi,
sorbindu-i vlaga
si bantuirea...

Iarasi a murit
timpul...
si-au ramas doar
clipe ce zac
in mocirla
unei clepsidre
sparte de vant,
dincolo...
... in spatele
peretilor ce
acopera norii...

Si muscand din
trup,
si apoi din suflet,
te-ai preschimbat
in purpura cenusie
si mi-ai stors
gandurile
de tine...
ca sa te uit...
si apoi sa ma
ingrop in mine,
cu sufletul
in mana...

Sa-l las mortii?
caci e prea
vlaguita de fire
si trupul
mi s-a smuls
de suflet
si dorul
mi s-a smuls
din inima...

Intr-un priveghi
al timpului
am amestecat
toate visele
si am renascut
iubirea...
pentru tine...