Pleoaple spre ochi, genele abur
Trupul e mișcat, parcă, din loc
Engimatică,
Sosia chipului tău intră în joc.

Murmur de ascunziș acatist
Te întrebi, “mai exist?”
Ascus într-o cifră sihastră.

În zadar și-a rătăcit trupul durerea
Amintirile lui se află în umbre,
În zile de post,
Vrei, nu vrei, te pătrunde.

Te cutremură soarele frămîntat
În raza lui gînduri dispar
Prin timpul tău aleargă Dedal
Sau fiul său, geometric bărbat.

Fior, freamăt, voluptos întrebare…
Ochii deschiși, pupila mărită,
Trupul e pus, parcă, la loc,
Dezlegată sosia,
Se oprește din joc.