Am adormit intre primele doua note
ale tacerii,
cu umarul drept smuls, atat de frumos,
in tine,
incat curcubeele s-au oprit din nemiscare
cu o jumatate de zodie
inaintea pasarilor
sa ne pipaie dansul colturos
si umed
in care nu mai avem loc
decat amandoi;
Am adormit intre peretii scorojiti
ai necuvintelor,
cu tamplele pasindu-ne
unul altuia tamplele,
fara sa mai numaram caramizile
asezate invers
sau diminetile incaruntite
din clepsidre;
Am adormit demult in linisti paralele,
strans imbratisati,
si, de-atunci, bataile neterminate
ale inimii
ne crucifica primavaratice simfonii
in fiecare os,
in sens invers sarutului.