poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-23 | |
Iar fulgii cei sălbatici, de ninsoare
Avizi de caldul casei mele s-au desprins Din noapte. Târziu, cu-o dulce încântare, Imi păru că am vazut-o-afar’ prin geamul nins Și parcă-mi făcea cu mâna, cu ea să mă avânt Printre troienile mișcătoarelor umbre lunare Printre copaci cu crengile barbare Ce s-ar întinde falnic spre pământ Dar eu, tresar, visând cu ochii în jăratic Văpăile m-aruncă spre țărmuri mai vrăjite Cu tropot de mamuți cu blănuri îngrijite Prin munți cu vânt ca tusea de asmatic. Trosnesc ușor în focu’ sobei fagii împrăștie în gânduri absolvire De orice cutezătoare amintire Dar limba tot e tare ca posmagii… închid a sobei usă, nemișcată-mi pare Raza lunii veșnic vărgată și-n etate țurțuri, stalactite mari și nesecate S-au cufundat în țoiuri și-n căldare Mai sorb puțin din maslu, hibernează Amprenta ei cu florile de gheață Pe geamul încăperii dimineața, Stă adâncită-n gânduri umbra ei visează… Nici câinii nu mai latră, a nimănui eu sunt Nici fierul nu scrâșnește din țâtâna porții Nimeni n-a remarcat că m-am trezit cărunt Numărând anii adunați ai sorții 23.01.2006 3:28 am
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate