Am plans...
pentru ca tu
esti acolo
si eu sunt aici...
pierdut
in intunericul
singuratatii
unde
singura lumina
e doar gandul
la tine...

Am plans...
pentru ca bratele
mele
te cautau
zadarnic
sa-ti sarute
imbratisarea
naprasnica,
plina de dor
si tandrete...
si n-a gasit-o
nici bratele...
doar gandul...

Doar gandul meu
e cel care
te gaseste mereu
oriunde te ascunzi
sa plangi
intr-un colt de cerc
in care timpul
se invarte
de jur imprejur
despartindu-ne...

Am plans
pentru ca inima-mi
plina de lacrimi
s-a deschis din nou
pentru a te iubi
mai mult...
a izbucnit in plans
tot trupul meu
si toata fiinta mea
ferecata
in lanturile
intunericului
in care
doar gandul la tine
e singura lumina
din suflet...

Plang mereu...
pentru ca
singuratatea
e rana din piept
si tristetea
e umbra din zambet
si durerea
e lumina din ochi...

Te caut...
sa-mi luminezi
inima
sa-mi saruti
bratele
si sa-mi cuprinzi
teama
si frica din
suflet
sa le poti
smulge
ca apoi sa putem
dansa
cantecul nostru,
ascuns
in magia unei
nopti reci
de iarna
a carei fulgi
de zapada
imi ning
sufletul...

Si noaptea doare
pentru ca
moare in zori...
si sufletul doare
pentru ca
naste din nou,
iubindu-te...

Noapte buna...