“Salcâmii foșnesc în jurul meu,
Vântul rece sufletul mi-alină,
Ma cutremur tot mereu,
Când mă gândesc la mâna ei fină.

Ma alina, înainte s-adorm,
Sărutul ei, de noapte bună,
Ma trimitea, în al meu somn,
Să fiu, mai aproape, de lună.

Priveam stelele stralucitoare,
Lăsam în urmă, șoaptele uitării,
Ne strangeam, în brațe tare,
În nisipul de pe malul mării.”