Insectele absurdului
își țes păienjenișul în atomi

nu, nu rîde, acum plouă,
acum trebuie să fim serioși
să ne amintim cu regret că soarele apune
în partea dreaptă
și tunetul nu-l sfarmă,
nu-l fărîmițește
ca pe un vas de porțelan

Cernobîl o să ne fie
mîntuirea
acel înger cu fața
dispersată
în picături de ploaie

dacă-mi vorbești azi de morți,
o să mă sugrume invidia
atît de liniștiți, așa,
descompuși,
lunecă pe curcubeu în sus