sunt copilul bărbat, bărbatul-femeie şi femeia-bărbat

îmi place să trăiesc viaţa în sextriarhat

să-mi fecundez singur gândurile

autoflagelându-mi sufletul

cu dorinţe imposibile

simbiotic vorbind îndrăgostitul este o corcitură

între trecut prezent viitor existenţă şi moarte

o poartă care se deschide spre lumi

nebănuite de visuri

literar vorbind nu am citit vreo carte nici nu ştiu ce înseamnă

am căzut din paradisul iubirii şi-am dat cu capul de infern

şi din acest cucui roşu şi fierbinte mi-a crescut o inimă mare

a prins aripi către un alt univers fără reguli

în care te-nvârţi ca un titirez neştiind drumul

de întoarcere la prima cărămidă a unui alt Babilon

din toate limbile care s-au născocit pentru a transmite o stare

am ales-o pe cea imposibil de înţeles ca să nu mai fiu rănit

numai eu îi descifram mesajul şi exultau toţi cei lăuntrici

miliarde de celule într-o ciudată strigare

miliarde de nume albe sau rime

cuvinte-n mişcare

browniană

într-o zi

am ajuns la capătul răbdării şi am rămas surprins

cât de înşelător este timpul

şi de atunci au început să răsară în fiecare an ghioceii

printre firele de păr

toţi anii se măsoară în primăveri

dacă s-ar da o lege pentru mariajul copilului, bărbatului

şi femeii din mine

poate că atunci aş fi cu adevărat

fericit