In genunchi, in praful gros,
Cu mina întinsa imploram de jos,
Si a fost șocant de dureros;
Cuțitul l-ai înfipt pina la os.

Nu a fost sabie si nici cuțit,
N-a fost nimic, dar m-ai rănit.

Vedeam cum inima îmi plânge,
Vedeam valuri, valuri de sânge,
Cum se scurg încet pe lama,
Pe miner, pe mina ta de dama,
Picături cazandu-ti la picioare,
Picături de viata muritoare;
Se aduna de formează o balta,
Balta ce îmi ținea inima calda.

Te uiti atenta-n ochii mei,
Inca mai cauți ceva viu in ei;
Mai cauți strălucirea de odinioară,
Si vezi doar negura ce se coboară,
Si strălucirea o înlătura de tot;
Privești adânc in ochi de mort.