poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-02 | | Înscris în bibliotecă de Monica Manolachi
Personal, când drama vieții mă subjugă efemer,
Iau rapidul de Constanța s-o văd pe Noros Cecer. Ea, Noros Cecer, turcoaica cu ochi verzi și umeri slabi, Este astăzi vânzătoare la buticul, la buticul "Doi chebabi". Dar pe vremea aia dulce, când ne tulburam cu "Zarea", Ne plimbam ades pe plajă și-ascultam cum muge marea. Noaptea, după chinul tandru, cu fermoarele rebele, O-ntrebam: "Cecer drăguță, care-i visul vieții tele?" Ea-și punea pe umăr fruntea, alintându-se de dor, Și îmi răspundea: "Guriță, spune-mi simplu: Cecișor!" Dar evenimente care nu am amintiri frumoase Mi te-au luat din calea vieții într-o zi, Cecer Noroase. Numai tu aveai știința să mă mângâi pe la tâmple Și să îmi prevezi tot răul ce avea să mi se-ntâmple, Numai tu știai pe lume să spui "Da!" atât de scurt Și să îmi aduci la vreme, dimineața, un iaurt. Da, te-ai dus, dulce minune, și-a murit iubirea aia, Care ne-a făcut celebri ani de zile la Mamaia... Și degeaba-mi fac iluzii, și degeaba azi disper, Căci rapidul de Constanța nu mai duce la Cecer! Și-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă, Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate