poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-31 | |
În sufletul meu trosnește dorul.
"Mi-e un dor nebun de Neființă! Vreau să stau iar singur pe un catarg, să privesc marea curgând sub mine, să zbor din nou, să ajung la cer și dincolo de el. Mi-e un dor nebun de Neființă!" spuse sufletul meu, eu m-am mirat, însă el e trist, căci e legat de un trup ce nu-i al lui, prizonier într-un spațiu închis, ce nu-l lasă să se desfășoare în toată splendoarea lui, ancorat de un corp ce nu-l lasă să plutească și suferă, căci e prins fără voia sa într-un trup ce nu-i al lui. Dar nu mai e mult... sufletul va ieși curând din trupul efemer cu tot dorul său de Neființă, să și-l potolească, plutind în tulburarea apei, scufundându-se în limpezimea cerului și va fi liber, așa cum era la Început. Vei fi, suflete, liber, așa cum ai vrut, dar când vei fi iar Neființă, îți vei dori să fii Ființă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate