Mă uit cum ninge-n vălătuci
De fulgi amestecați de vânturi.
În casă-i cald, trosnesc butuci
Și-n aer se propagă cânturi.

E zvoană de la clopoței
Și voci de urători prin sat,
Venite de la prichindei
Care colindă pe-nserat.

În seara blândă de Ajun,
Ei dau Crăciunului rugare,
Ca Anul Nou să fie bun,
Pentru a obștii adunare.

Se bucură pentru Iisus,
Venit cu rația de dreptate,
El ne-a adus lumini de sus
Și-n suflet sad de bunătate.

Cu mere coapte-i dăruiește
Măicuța dragă, de la noi
Și cu plăcintă ce-aburește.
Ei spun amin, pornind apoi.

Pocnesc din bice, trag buhaie
Și se urnesc în jos pe cale.
Printre nămeți cu hărmălaie,
Coboară ulița spre vale.

Se pierde în ninsoare cântul,
Mai arde focul în butuci,
Pe sub ferești aleargă vântul,
Rotind ninsoarea-n vălătuci.

***