poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-20 | |
Întunericul vine ! Învolburat și negru este cerul,
Mă simt mai viu ca niciodată, mă simt integru. Și sufletul meu strigă!... Aspru și negru mi-e sufletul, Din cer tunete și fulgere și inima îmi sparge pieptul. Lumina moare și greu mai e aerul în astă noapte; Întunericul vine de departe, nu mai e loc pentru alte șoapte... Decât cele ale nopții... ale vieții... ale morții ș-ale tale râsete... În clipa morții... nu ne mai pot salva nici o mie de Grale. Și când privesc spre cerul infinit și-apocaliptic... Când văd că nu mai pot să văd din tot ce-a fost cândva nimic... Mă fac din ce în ce mai mic până ajung un mare nimeni. Ah, cât vă urăsc pe voi generații ce ve-ți veni Și ve-ți spune vorbe-n vânt despre Apocalipsa de acum: O mare de nimicuri, vedeți-vă de drum. Chiar poți tu elevatule să-mi spui că ști ce este moartea ? Că ști și crezi în Dumnezeu ? De partea cui înclini balanța ? De partea ta sau a lui Satana ? O! Doamne! Ajută-mă să răzbesc Apocalipsa. Mi-e dor de pajiștea întinsă, mi-e dor de tot ce este viu, Mi-e dor de mama și de tata, mi-e dor de mine... Dar gura-mi nu va naște nici un sunet și-mi voi învinge greața, Eu doar privesc natura cum se contopește cu viața.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate