De n-ar fi nesecatul dor,
Si satu-nconjurat de dealuri,
Cu siguranta as putea sa dorm,
Visand mereu spre idealuri.

Dar s-a-ntamplat ca prin destin,
Cu voia Tatalui Ceresc,
Sa fiu pentru parinti un dar divin,
La tara sa ma nasc si sa copilaresc.

Asa se face ca mereu,
De cand ma stiu si cred ca pana mor,
Nu-i ceas lasat de Bunul Dumnezeu,
De tot ce-a fost sa nu imi fie dor.

Mi-e dor de bunii mei parinti,
De mama si de tata,
Mi-e dor si nu mi scot din minte,
De-as sti ca mor si gata.

Mi-e dor de casa parinteasca
Cu scari de piatra si pridvor,
De dragostea si intelegerea frateasca,
De apa rece de izvor.

Mi-e dor de strachina de lut,
De gustul painii de cuptor,
De umbra deasa de sub nuc,
De macul rosu din ogor.

Mi-e dor de zilele de sarbatoare,
De hainele ce le primeam in dar,
De Denii si de Saptamana Mare,
De graul si porumbul din hambar.

Mi-e dor de datinile sfinte,
Ce s-au transmis din neam in neam,
De tot ce-mi vine acum in minte,
Dorindu-le nespus, dar nu le am.


Mi-e dor de prima zi de scoala,
De vremurile cand eram mici,
De gustul de sarmale fierte-n oala,
De ziua de Ignat si de sorici.

Mi-e dor de prima invatatoare,
De clinchetul de clopotel,
De cotcodacul pasarilor ouatoare,
De borsul si de drobul cald de miel.

Mi-e dor de prima mea iubire,
De prieteni, de colegi si de rivali,
De lunga nemarturisire,
Pe care am pastrat-o ani si ani.

Mi-e dor de turmele de oi,
Ce s-adunau pe uliti primavara,
De scartaitul carelor cu boi,
De ghioceii cei culesi intaia oara.

Mi-e dor de babele lui Martisor,
De pomii incarcati cu floare,
De brazda trasa in ogor,
De pasarile calatoare.

Mi-e dor de oina ce-o jucam pe ses,
De gustul aromat de fragi,
De cataratul prin ciresi,
Si de bunicii mei cei dragi.

Mi-e dor de zilele fierbinti de vara,
De mireasma florilor de tei,
De sirul carelor mergand la moara
Si de povestile cu Feti-Frumosi si zmei.

Mi-e dor de lanurile parguite,
De claile de grau si de batoza,
De satul meu cu uliti prafuite,
De mandra mea cu ten de roza.

Mi-e dor de toamnele bogate,
De sezatorile sub clar de luna,
De podurile pline cu bucate,
De strugurii atinsi de bruma.

Mi-e dor de iernile geroase,
De larma de pe derdelus,
De fumul gros iesind pe case,
De Azorel cel jucaus.

Mi-e dor de Sarbatoarea de Craciun,
De racituri, de chisca si carnati,
De stelele ce colindau pe drum,
De consateni, de sora si de frati.

Mi-e dor de toti care s-au dus,
Si-au trupul transformat in lut,
De rasarit, de amiaza si de-apus,
De tot ce-am vrut si n-am avut.
__________________________________________________