poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-07 | | Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea
I
Iubirea mea-i fărădelege, Cu greu canon în pravilă, Cine-ar putea să mi-o dezlege, Cu cât mai mult mi-o înțelege, Cu-atât îi pune stavilă... Iubirea mea-i scumpă comoară, Păzită-n fund de peșteră, Mi-o ține inima-n zăvoară, Cu văl de taine o-mpresoară, Că-i veche gazdă meșteră... Eu sunt tâlharul în prigoană, Străpuns de-a legii suliță, Ce înfruntând a lumii goană, Strângând la pieptu-i o icoană, Se strecură pe uliță... II Dragoste cu vină, Dragoste bolnavă, Cupă de lumină, Cupă de otravă, Cine mi te-a dus la buze, cupă de otravă? Nopți îmi împletiră Din credinți o salbă, Toată mi-o răsfiră Azi o mână albă, Mi-o răsfiră-n praf pe uliți, azi, o mână labă... Sunt sărac de-acuma, Visele mă lasă, Cântecul și gluma Mi s-au dus de-acasă, Mână albă, mână albă, mi le-au dus de-acasă... III Vin’ sub plopul mărturie Viselor de astă-vară, Să-l vezi frânt de vijelie Cum își cerne frunza rară. În tulpina lui închise Dorm iluzii și regrete, Dorurile noastre-s scrise Pe-aste foi nemângâiete. Vin’ din foile uscate Să ne facem două perne, Căpătâie-ndurerate Unei despărțiri eterne... IV Din înaltul bolții sfinte Picuri de argint se smulg, Și pe mâna mea fierbinte A căzut în zbor un fulg. Drag drumeț din lumi străine, Ce neînțeles mister L-o fi îndrumat spre mine Minunatul strop de cer?... Strălucind o clipă, doară, S-o topit și-acuma nu-i... Vis răzleț de-odinioară, Unde sunteți, ochi căprui? V Acum uitarea mi-e pe drum Și-o lume ne desparte, Ce gând te mai îndeamn-acum Să-mi mai trimiți o carte?... De ce azi grijă să-mi mai porți, Când dragostea ta tace: De nu-ți cer lacrimi bieții morți, Au drept să-ți ceară pace... VI Ursita unei zodii rele Din nou în cale mi te poartă, Tu, moartea visurilor mele, Frumoasa mea iubire moartă. Te du cusoarele ce-apune S-adormi în veșnică tăcere... Tu, ce m-ai frânt la-ngropăciune, M-ai omorât la înviere... VII Ascultă-l tainic cum se stinge, Și moare-acordul de pe urmă, Cum tremurarea lui se frânge Și cum încetișor se curmă... ...Și spune-mi tu, nu ți se pare Că, cu pierduta melodie, În noaptea fără de hotare, Þi s-a pierdut ceva și ție?...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate