astăzi m-am hotărât să vă plâng pe toate
suratele mele fără de căpătâi
aruncate la voia-ntâmplării de ființe
al căror creier nu se mai obosește
să nască iubiri de cuvinte

ieșeam curate alcătuirilor
în vremuri în care nu ploua niciodată
ăsta trebuie să fie motivul pentru care
nu căram nicicând noroi pe umeri
și nimeni nu ne plângea
pe rând înțelesurile

e prea târziu pentru lacrimi
au secat toți oamenii ce știau să ne-adune
mai fac ei încercări în șoaptă pe la colțuri
sau pe vreun drum încă nespus firelor
numai noi putem aduce-nvierea
osemintelor noastre

a venit vremea
cântării de biruință