Si filosoful prin suspine adriatice
Dă drumul cântecului spre slavă
Veron îl chema săracul!
Și visa sub mascatul

Acest cer pe care o femeie a cultivat
Un gard de iederă înflotoare
Numai așa de dragul nostru,al bărbaților
Să ne facă să devenim fiinițe barbare


O femeie la mințit pe Solomon,
Dalia la “tuns” pe Samson
Totul cu femeile e forțat.

Vechi cetațeni pe azururi se arată
12 sunt la numar,dar unul e femeie cu fața pictată

Și din acea gamă a salbaticiei nopții
Ce te cuprinde ca un vuiet bezmetic plecat
Pentru tine Romeo nătâng! Se traseseră sorții
Doar stând și meditând la marginea mării se poate
Să te mai fi vindecat!