|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ (Momentul acela cand…)
￭ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
￭ Băiatul meu
￭ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
￭ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
￭ Copacul din hazardul acestei inimi
￭ ptiu
￭ Cum e muÈ™tarul pe mic
￭ Măria Sa Nesomnul
￭ Crepuscul
￭ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
￭ Capcană
￭ mamă moartă
￭ Unul dintre avataruri
￭ tragedie greacă
￭ în pod ard niÈ™te fotografii cu tine
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
De când ne-am depărtat
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Zabet Maria Cristina [white light ]
2005-11-13
| |
ÃŽn vis prea departe te vedeam
băiat cu ochi în care
castane înspre toamnă se roteau.
Plecai mereu în zorii zilei pe drumuri pietroase
nisipoase, pline de caravane cu mirodenii
temple barbare, piramide
și parcă rătăcind spre mine
te vedeam. Cineva a spus:
nu este toamna, încă
n-au ieșit castanele
din coaja lor cuminte.
Cel cu ochii prea albaștri
degeaba se agita printre frunze
strigându-mă pe nume.
 |
|
|
|
