|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Pierduta poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Alexandra Stoica [Lexa ]
2005-11-12
| |
Avea privirea fixă
Și în același timp pierdută.
Se uita prin geamul aburit,
Dar nu vedea nimic
Din tot ceea ce ar fi vrut ea,
Vedea cum întunericul
Topește tot orașul,
Iar soarele este furat
Doar pentru a nu i se arăta ei.
Vroia să nu mai fie,
Dar incă mai era acolo,
In razele întunecate ale lunii.
Vroia să nu mai simtă,
Dar încă mai simțea
Acel fior al singurătății.
Se simțea vinovată
Din cauza celor întâmplate.
Era o liniște tulburătoare,
Care a fost zguduită
De niște picături de sânge.
Atunci își deschise palma
Și observă că strânsese
Mult prea tare in mână
Lama ascuțită ce acum era roșie...
|
|
|
|