Te iubesc…

Să știi că te iubesc mi-ar trebui trei simțuri:
doar o secundă de-aș vorbi, cât aș putea să spun,
că dorul meu e fără margini, e fără văi,
e fără dealuri, e prea frumos să nu-l ador,
că-n mine bate, fără măsură, al tău amor,
doar o secundă și ți-aș spune, ți-aș spune
că te iubesc, o dată, de două, de-o mie de ori;
apoi s-aud, n-aș vrea s-aud decât ecoul
ce vine din adâncul meu și strigă…
cât te ador, cât te iubesc, cât mă gândesc
la clipele frumoase petrecute-n doi,
la visul rupt din rai pentru noi doi,
la glasul dulce, la trupul fin, la noi;
să văd mi-aș mai dori, atât cât vrei să văd
din ochii tăi senini, din trupul tău creol,
să casc și eu privirea, furat de sentimente,
să plâng de fericire că te-am văzut,
că timpul nu s-a dus pe lângă mine
și că amorul meu nu s-a pierdut.
Să știi că te iubesc, așa cum sunt.