Cu prilejul decorării dlui Ibrăileanu

Credeam că-i numai o poveste.
Când colo este
Adevărat!
Aflai aseară trista veste...
Eu am pe cap proiecte grele
Cu care lupt,
Dar vestea asta m-a-ntrerupt
Din ocupațiile mele.
Și la moment
Mi-am zis: „Să-i fac vreo două stanțe,
Să-i telegrafiez urgent
Condoleanțe...“
Citesc și recitesc misiva,
Nedumerit mă uit la plic
Și nu-mi explic:
Ai publicat ceva-n Arhiva1? ...
Te-i fi aflat cândva-n eclipsă
Și-ai scris un studiu analitic?
Sau poate Spiritului critic
I-or fi găsit vreo lipsă?
Cum aș putea descoperi
Mașinăria?
Să știi că N. N. Zaharia
A iscălit ceva: G. I.
Sau altă pană anonimă
Te-a lăudat cumva la Motru3?
Păcat că n-am aici o rimă
În otru!
(Vezi, eu... cu toate că n-am dat
Lucrări mai vaste,
Am scris destule versuri proaste
Și totuși nu m-au decorat.)
Dar trebuie să lămurim
Acest mister...
Nu ai cumva vrun omonim,
Funcționar la minister?
Să știi c-aici e-ncurcătura!
Eu îți spuneam
Că toți aceștia se cam
Ocupă cu literatura...
Ai vreo protecție de fustă?
O, aș putea
Să-ți fac aluzie... dar nu stă
În firea mea.
...Degeaba caut înainte
Că nicidecum
Nu-mi vine-n minte...
M-am întrebat și azi pe drum,
Mă-ntreb și-acum, când stau alene
Cu brațele sub căpătâi:
De ce te-au decorat cu „Bene
Merenti“ clasa I?
Da, știu că te-a-njurat la Noua
Revistă tipul clandestin...
Dar cel puțin
Să ți-o fi dat de clasa a II-a!
Ce? Ai ucis pe cineva?
O, dimpotrivă,
Nu ai alură ofensivă...
Ce-or fi avut cu dumneata?
Că ziua-ți oblonești odaia,
Nici nu te-auzi, nici nu te vezi,
Și-n toate nopțile veghezi
Ca cucuvaia.
Încât ne speriem acum
Când îți zărim pe stradă mutra,
De parcă ne-ntâlnim în drum
Cu Brahmaputra1 !
Ci mulțumește-te încalte
C-un singur hap.
Căci omului îi vin și alte
Nenorociri mai mari pe cap.
Ce-ai zice dacă, bunăoară,
Într-o privință,
Te vor distinge-a doua oară
Cu „Bărbăție și credință“?...