poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-15 | | Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea
Nu cuvintele purtate ca arginții
Vânturați din mână-n mână pe tejghele Ar putea să mi te cheme-n ochii minții, Râu muntean, cu limpezimi de acuarele. Cum să dau eu slove negre și tocite, Jocul fraged: numai apă, numai soare, Și frunzișul: spumă verde pe răchite, Și lumina: aur sprinten sub picioare; Naltul cer primăvăratic care mână Sus la munte, pe ulmet și pe ariniști, Norii albi și le adapă turma până Vine seara cu-ale umbrelor neliniști; Ridicându-se în noapte: vajnic taur, Dealul care paște cer de stânjenei; Și zvâcnindu-și bobul mic spre cloșca de-aur, Stelele zvârlite-n zare pumn de mei; Casele cu prispă scundâ, stând pe labe, Suri zăvozi legați de drumurile-funii; Toate morile-n genunchi, ca niște babe Ce albesc pe prundul gârlei pânza luni... Cât aș vrea să uit de tot abecedarul. Din tăceri să pot urzi păienjenișuri, Să prind stele licărind pe-ntreg hotarul Apelor încremenite-n luminișuri. Și, în zori, în vorba-mi nouă să pătrunză: Ceru-n aripi care cântă arăturii, Glasul apei, tactul morii, vântu-n frunză, Cucul, ritmic, ca și inima pădurii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate