poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-13 | |
Cântecul călătorului obosit
Din nastere, de oameni si de soarta fost-am haituit. Si nime sa m-ajute n-a vrut nerasplatit Fiecare a cerut câte ceva in schimb, Ba unii chiar pe talpi au vrut ca eu sa-i ling Sau sa le spun că-s chipesi si frumosi Nimeni in lume nu sunt atata de falosi Jigniri, injuraturi si scuipaturi... Am stat si am indurat... Dar sufletul, eu nu mi l-am schimbat. In gânduri au incercat sa ma patrunda Cu totii impreuna sau fiecare separat Au vrut sa imi spargă a inimii de fier cunună Invins, ingenuncheat, Cu capul tot mai jos plecat, M-am ridicat Si-am continuat să lupt neincetat... Dar... s-a sfârsit... Acum am obosit Cu soarta sa bat Ma-am saturat. Caci ce folos? Ca sa ma bat pentru un os? Si acela ros...? Acum. nu vreau decat sa astept Ca timpu-mi sa se termine incet Ca ochii incet sa mi se stinga Cand Moartea va veni sa ma atingă Bucuresti, 1997
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate